Si am fost pina acum pe mai multe pirtii din tara. Cea mai lunga momentan este cea de la Borsa. Numa ca e la dracu in nordul tarii la vreo 20 km de granita cu Ucraina. Si accesul acolo este cel putin dubios. Nu e atit de ingrijita, insa fiind in nord in munti are zapada si in mai. Daca stai mai spre nordul taii merita o vizita acolo. Am inteles ca acolo nu prea se investeste, ceea ce e nasol.

Mai e Poiana Brasov. Si spre deosebire de anii trecuti, anul acesta au s-au dat peste cap pentru a avea pirtii decente. Si chiar au fost. La anul vor fi si mai si, pentru ca inca se lucreaza la largirea si crearea de noi jonctiuni si portiuni de pirtii. E cea mai recomandata din punctul meu de vedere.

Mai exista si la Vatra Dornei o pirtie. Cea de acolo are cel mult un nivel mediu de dificultate. E interesanta si mi-a placut. Singura portiune nasoala este rampa/zidul de la sarituri la trambulina. E crunt rau ala. Mai ales ca dupa el urmeaza o prapastie micuta.

La Vatra Dornei exista si un drum prin padure. Nu mai stiu cum se numeste, insa acum citiva ani cind am fost eu pe acolo, drumul ala era pur si simplu de vis. Lejer si puteai sa admiri peisajul si sa fii relaxat. Si liber.

O alta pirtie testata a fost Kalinderu, din Busteni. Am fost chiar in primul an acolo si sincer va spun ca nu am vazut atita nesimtire si accidente cite am vazut acolo in jumare zi. O salvare era prezenta mereu acolo si o a doua facea ture la spital si inapoi.

Pirtia de acolo este ceva mai dificila, insa atunci era si foarte scurta. Are doua sau trei ziduri, din care ultimul e cel mai periculos pentru ca erau multi care stateau putin peste buza zidului si erau loviti de cei care veneau tare de sus. Eu recomand sa evitati pirtia aia tocmai din cauza proiectarii proaste si a imbecilitatii unor indivizi care nu tin la oasele lor.

Si in general, la ski trebuie mereu sa il protejezi sau sa te feresti de cel din fata ta. Pentru ca el nu te poate vedea si nu poate sti cum vii. Daca mergeti mai lent, macar semnalizati ca la bicicleta schimbarile de directie, pentru ca cei de sus sa aiba o urma de inspiratie si sa va evite.

Aveti grija ca nu e de joaca. Taica-meu a avut trei coaste rupte din cauza unui moldovean care a intrat ca un bolovan in el. Eu am avut o luxatie de toata jena tot din cauza unui bolovan.

Nu purtati aparate foto sau rucsaci cind schiati. Doar daca sint atasate de casca . Pe trunchi nu trebuie sa fie decit imbracamintea. Orice altceva inseamna ca va expuneti la pericole inutile. Taica-meu si-a rupt coastele pentru ca ala a intrat in el si l-a lovit fix in aparatul foto. Poate nu era asa de grava situatia daca nu avea aparatul atirnat de el.

Sa va spun povestea mea. Adica a nevestei. Nevasta care aude ca exista o clinica oftalmologica, denumita Alcor.

Le scrie un email si solicita o programare la doctorul X. Primeste un email cu programarea intr-un timp rapid. Ok, frumos si total neasteptat. Cel putin din partea mea. Insa eu sint fericit ca a invatat sa umble si sa se descurce pe internet. Poate ca si site-ul e destul de explicit.

Pe miercurea trecuta ma suna sa ii dau adresa exacta a clinicii. Intru pe site si o gasesc imediat. Ba chiar indicata si pe google maps. Absolut decent.

A doua zi ma suna si ma roaga sa sun la ei si sa reprogramez. Avind in vedere la ce haos a fost si joi si vineri, ii era imposibil sa ajunga.

Ei bine, de aici s-a dus dracului tot profesionalismul. Sun si raspunde o doamna.

“Buna ziua! Clinica Alcor ?

Va sun in legatura cu o programare facuta de sotia mea astazi la doctorul X. Imi pare rau, nu mai stiu ora, cel mai probabil fiind o ora undeva dimineata.”

“Nu se poate, nu exista !”

“Doamne, sotia are programare astazi, v-am spus ca nu stiu ora exacta.”

“Pai cind a facut programarea ?”

“Saptamina trecuta”

“Nu se poate, la domnul doctor X programarile se fac cu patru luni inainte! “

“Bine doamna, va rog totusi sa verificati daca exista programarea, cred ca e mai usor”

“Nu este, pentru ca la domnul doctor X programarile se fac numai dupa-amiaza, intre orele x si y”

“Bine doamna, lasati ca revin cu un telefon”.

Bun ! In primul rind, orice firma respectabila isi obliga angajatii din relatii cu publicul sa raspunda cu “Clinica X, buna ziua, cu ce va putem ajuta ?”

Ei bine, aici nu. Cel putin nu doamna in fapt.

Am explicat problema si nici macar nu a avut bunul simt sa verifice programarile. L-a luat pe nu se poate in brate si asa a ramas. Si toate astea pe un ton ofensiv si de sus.

Verific emailul sotiei si vad detaliile programarii.

Ei bine acum sun din nou.

“Buna ziua ! Uitati ca chiar acum ma uit la emailul primit de la adresa contact@clinicaalcor.ro unde scrie ca sotia are o programare azi la ora x. As dori sa reprogramati pentru ca din cauza conditiilor meteo nu poate ajunge azi”

“5 aprilie” A fost raspunsul, pe acelasi ton dubios si enervant.Conversatia a fost mai lunga, insa cam asa a decurs.

Prin urmare, ma gindeam sa le scriu si un email prin care sa le bat obrazul pentru atitudinea cel putin obraznica fata de un client. M-am razgindit. Pentru ca pe parcursul conversatiilor nu a fost nici un moment in care persoana de la acea clinica sa-si fi dat interesul citusi de putin pentru a incerca o rezolvare/lamurire a problemei. Eu a trebuit sa dau totul. Sa trag, sa incerc, sa abordez macar o varianta alternativa.

Si nu, nevasta nu va mai apela la serviciile acelei  firme. Va cauta un alt loc unde exista un minim bun simt fata de clienti.

Pentru ca o atitidine de doi lei indica si faptul ca tratamentul va fi la fel. Asta inteleg eu.

Si voua va recomand sa taxati  astfel de comportamente. Fie public, fie prin email, fie direct la un nivel superior din conducerea unitatii cu probleme.

Nu neg ca doctorul X sau activitatea clinicii respective sint proaste. Doar ca pe partea de interactiune cu clientii sint praf. Si daca programarea era pentru mine, cu siguranta tonul si atitudinea mea ar fi fost cu totul altele. Din fericire inca nu am nevoie de serviciile lor.

Nu de alta, insa e putin ciudat sa intri in curtea omului. Asta daca poti sa treci de ciine.

Eu nu intru in curtea nimanui, insa daca se trezeste vreo unul sa intre la mine fara acord, risca mult. Foarte mult, pentru ca de obicei ies pregatit. Unul a avut curaj, insa l-am condus la poarta politicos si i-am zis ca are mare noroc ca javra era in cusca.Ma rog, nu cred ca a vazut cutitul marca kalasnikov, numa bun de baioneta. Cred ca mai mult l-a pus pe ginduri lopata aia cu coada scurta din mina mea si de care nu prea parea ca e nevoie pentru munci agricole.

Incercati totusi sa nu beliti belengherul pe tema asta prin alte locuri dubioase.

Ma bucur ca inca mai ai dreptul sa ai opinii.

Insa un comentariu la tine pe blog m-a facut putin atent.

Ia sa vedem ce spui tu acolo “Ce sa-ti povestesc, daca prostu-i prea prost sa caute ar trebui data o lege.”

Sa inteleg ca eu sint prea prost sa caut ? Nenicuta draga, am tot cautat si, culmea, nu am gasit ce ma interesa.

Am scris un post in care am atras atentia asupra unui lucru minor, cum ar fi rolul presei in a informa si daca se poate sa o faca bine si repede. Si la obiect.

Daca pe tine nu te intereseaza un subiect anume, incearca sa retii ca inca nu esti singur in tara asta. Poate esti singurul ignorant adevarat. Dar singur inca nu.

Te-am mai rugat, ignora-ma, nu ma intereseaza link, nu ma intereseaza opiniile tale. Mai ales acum. Ai demonstrat ce ai avut de demonstrat, acum sictir si ignorare in ceea ce ma priveste.Valabil si indivizilor care mai comenteaza pe la tine.

In citeva cuvinte ai reusit sa dovedesti ca esti un mic frustrat si cam atit. De fapt nu, nici capul nu te duce foarte mult.

Aberam si noi cum putem si cum ne duce capul.

Vorba noului zeu al blogosferei, cantitatea de muci pe care nu o dau pe parerea ta, este uriasa.

Nu de alta, insa ieri cautam ca prostul un loc unde sa vad situatia drumurilor. Unu ca nevasta trebuia sa vina acasa si nu a mai reusit ca s-a inchis dn1 si daca ii spuneam mai tirziu, pierdea vremea prin viscol aiurea.

Doi, ai mei sint la Poiana Brasov si vor sa stie daca e cazul sa plece la drum sau nu. Ma rog, la ei situatia e mai mult asa informativa, ca Defenderu face fata lejer la situatia de fata.

Serios, inteleg ca murit Emil Hossu ( RIP ), a vorbit presedintele, insa codul asta rosu afecteaza mai multi oameni si orice stire ar trebui sa fie importanta. Dar nu, nici un site nu a dat vreo stire actualizata. Text frate, nu video, ca nu se uita nimeni la realitatea pe mobil live.

Da, am stat pe twitter si am aflat de la @piticu ca dn1 s-a inchis. SI cind am cautat un text despre asta, sa fiu absolut sigur, nu am gasit nimic.

Asa ca, dragii mei, luati linkul asta, dati bookmark la el si pastrati-l. Ca e numai bun in situatia de fata.

http://igpr.ro/infotrafic/index_infotrafic.aspx

Intru in casa, vad ca nu e telefonul, zic lasa asa. Ma culc. Dupa vreo juma de ora realizez ca ar cam trebui sa sune. Si nu mai suna. Ma ridic din pat si vad ca ceasul e vreo 8 fara 10.

Zic sa fac cafeaua si pina se face, o sa sune si alarma si o sa-l gasesc. Dupa vreo 15 minute minic. Umblam prin casa cu urechile ciulite. Deschid usa de la intrare si-l vad. Jos, acoperit cu zapada si gheata si apa. Il iau relaxat, ca stiu ca duce la asa ceva. Ma suna nevasta.Vorbesc cu ea.

Dau sa cresc putin volumul, nimic. Nu mai simteam butonul. Nu ca inainte il simteam tare. Acum nu-l simt deloc la deget.

Sa vezi treaba. Ca telefonul a picat in cusca si javra si-a gasit jucarie. Si l-a adus la usa. Acum are urme de colti pe toate partile, insa butoanele inca merg fara probleme.

Defy+ rezista.

Afara bate un vint cum rar am mai vazut.

Ma uit la centrala. Daca de obicei baga repede caldura si in camera centralei era foarte cald, ei bine azi nu.

Motivul ? Vintul de afara. E atit de pervers incit grabeste schimbul de caldura de citeva ori. Daca pica curentul 30 de minute, apa din instalatie se raceste extrem de repede.

Ca o comparatie, daca e mai greu de inteles. In emisiunea cu Bear G. era la un moment dat o faza. Omul transpira la greu din cauza umiditatii extreme din aer. Insa batea vintul si in mod normal nu realiza ca transpira la greu. Si nevoia de hidratare era imensa. El avind experienta, stia treaba asta.

Acelasi lucru si la casa. Chiar daca temperatura de afara e undeva pe la -2 grade.

Am fost vineri si am facut o ecografie la bila si la abdomenul superior.

Si nu am avut voie sa maninc deloc si nici sa beau cafea. Pina la 1:30 cind eram programat. Deci ceva timp.

Ce am observat:

- sint dependent de cafea. O durere de cap ce am avut vineri, de nu m-am vazut.

- m-am simtit rau pina dupa amiaza cind mi-am luat liber ca nu mai puteam. Dupa vreo doua ore de somn si multa mincare si dulciuri, mi-am revenit.

Doctorul a zis asa: trompa de la bila, prin care se elimina bila in duoden e strimba si putin sugrumata. In rest n-am nici pe dracu.

Totul e sa am grija ca atunci cind maninc mai gras sa am la indemina nus ce pastile care ajuta la digestia grasimilor.

Prin urmare, vesti bune.

ps: raceala a trecut de la sine, ca nu am vrut sa iau antibioticele la un loc cu berea si am zis ca le iau de luni. Nu a mai fost nevoie. Se pare ca o iesire la aer rece si curat face minuni

Nevasta a ramas cu masina blocata. M-am dus cu masina mea, care desi e mai grea si cauciucurile sint mai tocite, n-am avut probleme atit de mari.

In schimb ea cu cauciucuri de iarna misto si masina mult mai usoara ( 1000 kg vs 1600 a mea ) a ramas intepenita. Am scos-o pina la urma, doar ca sa parchez masina la loc si ea sa ia un maxi taxi pina la munca.

Si culmea culmilor e ca a picat si curentul si netul. Net am de pe telefon, curent de la laptop. Numa vreo 34 de minute ramase Si ar trebui sa mai si muncesc. Si teoretic ar trebui sa ma car la munca.

Sa spunem ca la un moment dat nevasta lucra la o firma. Patronul, un tip destept, cam zgircit, lucreaza cot la cot cu restul. In aceeasi firma este angajat si un alt tip. Care nu e foarte vorbaret de felul lui si in general introvertit. Isi face treaba de dimineata pina seara. Pentru ceea ce face e platit aproape corect. Poate ceva mai putin. Insa patronul trage de el destul de mult. El e nemultumit insa nu comenteaza.

Nevasta pleaca de vreun an de acolo. Isi deschide mica ei afacere, trece cu succes peste un asociat care numa chef de treaba nu avea. Dupa vreun an vorbeste cu tipul introvertit de mai sus. Ala nemultumit. Stia ca ar vrea sa plece de acolo. Mai stia ca tipul stia destula meserie incit sa te poti baza pe el. Il cheama la ea. Dar nu ca angajat. Ii propune altceva. O cooperare. El lucreaza la ea, foloseste intrumentele ei, poate mai contribuie si el cu ceva, el face pentru ea contra cost o parte de treaba, ea face pentru el o parte de treaba.

Sa explic putin. Procesul prin care se obtine un produs finit are mai multi pasi. A,B,C,D. Tipul stie pasii A si B si nevasta ii stie pe toti.

Asa ca atunci cind tipul are nevoie de un produs finit pentru el, plateste pentru pasii C si D. Nevasta, care vrea sa mai elimine din pasii facuti de ea si sa se concentreze pe C si D ii plateste lui pentru pasii A si B. Preturile stabilite nu sint fix la nivelul pietei pentru ca totusi se folosesc instrumentele ei, locatia necesita intretinere etc. Dar totusi, nu cred ca mai exista vreun agrement de acest gen in alta parte. Nimeni nu ar face asa ceva.

E important de retinut ca exista firme care iti inchiriaza loc si iti iau scurt 60% din incasari pentru tot. Munca o faci tu, ei iti asigura locatia si instrumentarul.

Teoretic si practic banii care vin din agrementul acesta tipului sint ceva mai multi decit la fostul loc de munca. Insa totul depinde de el. Daca nu ai chef sa muncesti nu vezi cash. E atit de simplu. Daca tragi tare, poti sa vezi cash serios si poti sa mergi linistit cu familia in concediu.

Si totusi ! Tipul este dezorganizat destul de grav. Isi face lucrarile pe ultima suta de metri. Si mai grav, lucrarile pentu nevasta le face urite si nu-si da interesul. Pentru el face citeodata niste bijuterii. Ideea e ca el isi da interesul foarte mult pentru lucrarile lui si mai deloc pentru restul. Si a si recunoscut asa ceva. Insa cind agrementul ii este extrem de favorabil, el alege sa dea cu piciorul. Cind ar putea sa faca totul la acelasi nivel calitativ. Sincer ! Nu are mult de lucru, asa ca ar putea sa faca asa. Ba chiar asa ar trebui sa faca mereu.

Mai foloseste si materialele firmei si uita sa mai contribuie si el. Si citeodata nu spune. Isi aminteste brusc cind altcineva are nevoie de ceva si atunci spune el ca a folosit si ca urmeaza sa cumpere. Si uita cam des.

Dat fiind cele de mai sus, care s-au agravat de-a lungul timpului, nevasta a schimbat agrementul. El va imparti frateste cheltuielile cu intretinerea.

Concluziile nevestei.

In primul rind nevasta a realizat cit de destept era fostul ei patron. Da, era zgircit, insa stia sa foloseasca oamenii pentru nevoile firmei. Si are un mare respect pentru el. Atit de mare, incit desi a avut ocazia sa-i fure niste clienti, nu a facut-o. Si in ziua de azi evita sa lucreze cu cei care stie ca sint clientii lui.

In al doilea rind, patronul roman tipic are dreptate cind isi freaca angajatii. Angajatul roman nu doreste sa faca mai mult. Nu doreste nici macar sa-si faca treaba asa cum trebuie. Sa spunem ca gresesc cind spun asta.

Reformulez. Angajatul va invata procesul sau si isi va da silinta la inceput. In ce o priveste pe nevasta problema e cam asa: angajeaza un nene sa-i faca pasul A. Atit. Nenea ala ar vrea sa invete sa faca si altceva. In ce priveste pasul A, il face si de la o vreme il face in mod constant bine si multumitor. Insa desi vrea, nu sta sa invete si altceva. sa treaca si la pasul B. Dupa citeva luni primeste si o mica marire de salariu. Pentru ca merita. Pentru ca face pasul A in mod constant bine. Insa cum i-ai dat ceva mai multi bani, deja ritmul ii scade si incep sa apara nemultumiri ca nu face si pasul B. I se spune ca trebuie sa mai stea pe linga unul altul, sa mai fure insa sa isi faca pasul A la acelasi nivel de bine.

In momentul asta angajatul roman se da cu fundul de pamint si incepe sa fie nemultumit. Nimeni nu sta sa faca scoala cu tine. Serios. Trebuie sa iti dai si tu interesul. Stai pe linga oameni cind ai ceva timp liber, roaga seful sa iti dea ceva sa incepi sa inveti cum se face etc. Chiar daca asta inseamna sa stai si peste program mai mult decit e convenit prin contract. Da-ti interesul si se va vedea. un patron nu sta sa te dadaceasca. Daca va vedea ca iti dai interesul, te va sustine. Prin mai multa munca. Si daca dovedesti cu fapte ca poti mai mult, vei primi si mai multi bani.

E vorba de un efort suplimentar din partea angajatului. Partea in care demonstrezi ca poti mai mult, desi banii sint inca aceeasi. Parte care poate dura o luna, doua, trei. Dupa care deja ti-ai facut un ritm propriu si personal, deja stii ca esti bazat pe ceea ce faci mai nou si ceea ce faceau inainte e la fel de bine, te duci si spui ca vrei mai multi bani. Asta daca patronul nu a vazut deja si nu ti-a facut o oferta mai buna.

Patronul nu vrea ? Nu-i bai. Deja ai invatat ceva nou si te duci in alta parte. Desi nu prea e cazul. Un patron nu tine neaparat sa educe pe altcineva. E prea multa bataie de cap.

Reversul medaliei. Un student strain mai vine pe la nevasta la munca. Vrea sa invete. Nu vrea bani, vrea sa faca practica. Si desi are o familie si o afacere care ii ocupa din timp, asta pe linga scoala, totusi vine si se da cu fundul de pamint. Omul e de un bun simt extraordinar. Pe linga faptul ca munceste pe nimic, mereu vine cu cite ceva. Si mereu intreaba si lucreaza si isi formeaza mina.

Poate ca interesul e altul, insa am ajuns sa-l cunosc destul de bine. Se implica trup si suflet in ceea ce face. Mai sint si romani care fac asa ceva. Ii gasiti la multinationale, pe posturi cu responsabilitati imense si workload de 200%. Si fac fata si se fac vazuti si in citiva ani s-ar putea sa nu-i mai vedeti in tara. La firmele mici mai rar, insa exista si acolo. In rest exista doar plingaciosi.

De asta la noi cel putin se pune accentul pe unele persoane in cadrul unei firme. Restul pot sa vina sau sa plece oricind. Normal, tuturor ni se spune ca fiecare e important, insa realitatea e cu totul alta. Despre asta intr-un alt post.

Si nevasta incheie cam asa:

“Voi romanii sinteti de o lene incredibila! Nu vreti sa munciti, doar sa va pice din cer o gramada de bani in fiecare luna.”

ps: nevasta-mea a muncit din ziua unu si pina azi si nici macar o data nu s-a plins ca munceste ca o nebuna. Si a avut ocazii sa o faca mai multe decit vom vedea noi in zece vieti.