La Radu vazui o recomandare spre un articol al Bogdanei Butnar.
Sa va spun povestea mea. Adica a nevestei. Nevasta care aude ca exista o clinica oftalmologica, denumita Alcor.
Le scrie un email si solicita o programare la doctorul X. Primeste un email cu programarea intr-un timp rapid. Ok, frumos si total neasteptat. Cel putin din partea mea. Insa eu sint fericit ca a invatat sa umble si sa se descurce pe internet. Poate ca si site-ul e destul de explicit.
Pe miercurea trecuta ma suna sa ii dau adresa exacta a clinicii. Intru pe site si o gasesc imediat. Ba chiar indicata si pe google maps. Absolut decent.
A doua zi ma suna si ma roaga sa sun la ei si sa reprogramez. Avind in vedere la ce haos a fost si joi si vineri, ii era imposibil sa ajunga.
Ei bine, de aici s-a dus dracului tot profesionalismul. Sun si raspunde o doamna.
“Buna ziua! Clinica Alcor ?
Va sun in legatura cu o programare facuta de sotia mea astazi la doctorul X. Imi pare rau, nu mai stiu ora, cel mai probabil fiind o ora undeva dimineata.”
“Nu se poate, nu exista !”
“Doamne, sotia are programare astazi, v-am spus ca nu stiu ora exacta.”
“Pai cind a facut programarea ?”
“Saptamina trecuta”
“Nu se poate, la domnul doctor X programarile se fac cu patru luni inainte! “
“Bine doamna, va rog totusi sa verificati daca exista programarea, cred ca e mai usor”
“Nu este, pentru ca la domnul doctor X programarile se fac numai dupa-amiaza, intre orele x si y”
“Bine doamna, lasati ca revin cu un telefon”.
Bun ! In primul rind, orice firma respectabila isi obliga angajatii din relatii cu publicul sa raspunda cu “Clinica X, buna ziua, cu ce va putem ajuta ?”
Ei bine, aici nu. Cel putin nu doamna in fapt.
Am explicat problema si nici macar nu a avut bunul simt sa verifice programarile. L-a luat pe nu se poate in brate si asa a ramas. Si toate astea pe un ton ofensiv si de sus.
Verific emailul sotiei si vad detaliile programarii.
Ei bine acum sun din nou.
“Buna ziua ! Uitati ca chiar acum ma uit la emailul primit de la adresa contact@clinicaalcor.ro unde scrie ca sotia are o programare azi la ora x. As dori sa reprogramati pentru ca din cauza conditiilor meteo nu poate ajunge azi”
“5 aprilie” A fost raspunsul, pe acelasi ton dubios si enervant.Conversatia a fost mai lunga, insa cam asa a decurs.
Prin urmare, ma gindeam sa le scriu si un email prin care sa le bat obrazul pentru atitudinea cel putin obraznica fata de un client. M-am razgindit. Pentru ca pe parcursul conversatiilor nu a fost nici un moment in care persoana de la acea clinica sa-si fi dat interesul citusi de putin pentru a incerca o rezolvare/lamurire a problemei. Eu a trebuit sa dau totul. Sa trag, sa incerc, sa abordez macar o varianta alternativa.
Si nu, nevasta nu va mai apela la serviciile acelei firme. Va cauta un alt loc unde exista un minim bun simt fata de clienti.
Pentru ca o atitidine de doi lei indica si faptul ca tratamentul va fi la fel. Asta inteleg eu.
Si voua va recomand sa taxati astfel de comportamente. Fie public, fie prin email, fie direct la un nivel superior din conducerea unitatii cu probleme.
Nu neg ca doctorul X sau activitatea clinicii respective sint proaste. Doar ca pe partea de interactiune cu clientii sint praf. Si daca programarea era pentru mine, cu siguranta tonul si atitudinea mea ar fi fost cu totul altele. Din fericire inca nu am nevoie de serviciile lor.
mergea o reclamatie la seful clinicii
angajatul roman tipic. gretos de parca el iti da ceva din propriul buzunar.
Probabil, insa cum nici minimul interes nu a fost din partea lor, am preferat de nu o mai fac. Inca ma mai gindesc. Poate gasesc o adresa de email din conducere.
Am insa vaga banuiala ca respectiva era o persoana din conducere care tinea locul vreounei secretare.